Varsta reala a pamantului

Oamenii incearca de secole sa aprecieze varsta Pamantului. La inceputul anilor 1600 James Usher, arhiepiscopul Armaghului, a calculat varsta Pamantului bazandu-se pe date din Biblie. El a considerat ca geneza Pamantului a avut loc in 4004 i.e.n.. Cronologia arhiepiscopului se poate gasi in editii mai vechi ale Bibliei. Astazi stim ca arhiepiscopul Usher a stabilit o varsta de un milion de ori mai mica decat cea reala. Oamenii de stiinta considera acum ca Pamantul ar avea circa 4,6 miliarde de ani. Abia in anii ’50 ai secolului nostru a devenit posibila aprecierea corecta a varstei Pamantului – varsta care corespunde cu varsta Soarelui si cu a celorlalte planete.

La sfarsitul anilor 1600, omul de stiinta si medicul danez Nicolaus Steno (care a devenit si el episcop) a descoperit ca rocile sedimentare aflate sub apa, si straturile superioare sunt mai tinere decat cele inferioare. Aceasta descoperire i-a ajutat pe oamenii de stiinta ai anilor 1800 sa stabileasca seriile de straturi ale rocilor sedimentare din intreaga lume si sa defineasca partial varsta Pamantului.

Stiinta care se ocupa cu stabilirea varstei rocilor se numeste geocronologie. La inceputul secolului XX oameni de stiinta englezi si americani au descoperit ca unele elemente radioactive se pot folosi ca “ceasuri” pentru determinarea trecerii timpului. Atomii acestor elemente cu timpul se descompun si se transforma in alte elemente. De exemplu uraniul se transforma in plumb de-a lungul timpului, emitand radiatii in acest interval.

Noua din elementele chimice mai grele sunt radioactive, de exemplu radiul si uraniul. Aceeasi proprietate o prezinta izotopii mai usori ai rubidiului si strontiului (izotopi sunt variante cu numere de mase atomice diferite ale aceluiasi element chimic, numar de masa atomica este numarul total al protonilor si al neutronilor in atom).

Savantii descoperisera ceasurile, dar nu le puteau folosi pentru masurarea varstei. Aceasta a devenit posibila cu ajutorul spectrometrului de masa, instrument perfectionat in timpul si dupa al doilea razboi mondial. Acest aparat separa atomii materialului pe baza masei atomice si a incarcarii electrice. Cu ajutorul lui se pot determina si cantitati infinitezimale de materiale radioactive din roci.

Leave a Reply

Your email address will not be published.