Perla Polineziei Franceze: Bora-Bora

Perla Pacificului, un veritabil paradis terestru, insula de vis – astfel a fost numita Bora Bora. Pentru scriitorul american Jamen Michener, este cea mai frumoasa insula din lume si modelul isulei sale fermecate Bali-h’ai, amintita si in cartea Tales of the South Pacific si in muzicalul lui Rodgers si Hammerstein, South Pacific, din 1949. Bora-Bora este o insula linistita din inima Polineziei Franceze, una dintre cele mai incantatoare din grupul Leeward, care tine de Society Islands. Plaje albe, ademenitoare, strajuite de palcuri de pamieri, coline inverzite si hibiscusi splendizi, marginesc o laguna cu ape limpezi de cristal. Temperaturile tropicale, ce se incadreaza intre 24 si 28 de grade celsius, sunt temperate de briza proaspata dinspre rasarit.

Prin inelul de insulite de corali – numite in zona motus – ce o inconjoara nu exista decat o singura bresa navigabila, asa incat laguna constituie un port natural. Pe langa insula principala, de doua ori mai mare decat Gribraltarul, exista inca doua insule mai mici, Toopua si Toopuaiti – toate trei fiind resturile unui crater vulcanic erodat. Doua piscuri gemene domina Bora-Bora: Muntele Pahia, de 660 m, si muntele Otemanu, de 725 m.

Polinezianii au conlonizat insula acum aproximativ 1100 de ani, lasand in urma cateva temple; unul dintre ele are lespezi de piatra pe care sunt gravate testoasele sacre. Jacob Roggeveen, un explorator olandez, a fost primul european care a vizitat Bora-Bora, in 1722. Capitanul James Cook a zarit insula in 1769 si a ancorat la intrarea in portul natural in decembrie 1777. Cook a notat ca numele insulei este Bola Bola (adica Primul Nascut), dar mai corect ar fi fost probabil Pora Pora, fiindca polinezienii nu cunosteau sunetele b si l.

Primul colonist european a fost James Connor, supravietuitor al unei baleniere scufundate, Matilda, in 1792. El s-a casatorit cu o polineziana si s-a stabilit in extremitatea sudica a insulei, pe care a numit-o Matilda Point; astazi locul este cunoscut sub numele Matira Point. Insula a fost integrata in Polinezia Franceza in 1895.

Bora-Bora a intrat de-a dreptul in plin secol XX o data cu prima “invazie” americana, in 1928-1929: aceea a echipei care a realizat filmul mut Tabu, povestea tragica de iubire a unui pescuitor de perle tahitian, care a incalcat tabu-urile stramosesti.

Aceasta a fost avanpremiera sosirii americanilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand timp de patru ani in insula a stationat o baza aeriana si navala cu 6000 de oamen; cartea Tales of the South Pacific relateaza viata soldatilor americani de aici in anii 1940. Italienii au sosit si ei in Bora-Bora in 1979, pentru a realiza filmul lui Din de Laurentis Uraganul, un remake dupa o melodrama din anii ’30.

Pista de aterizare construita in timpul razboiului la Motu Mute face astazi parte dintr-un aeroport modern, de la care turistii sositi aici sunt transportati cu ambarcatiunile peste laguna la Vaitape, principalul sat din insula. Dupa o zi marcata de soare, nisip si ape albastre, apusul in Bora-Bora este scurt si invapaiat. In urma sa ramane o intunecime ca de cerneala, ce pare a amplifica suierul vantului prin palmieri si fosnetul valurilor ce se sparg de recif.

Leave a Reply

Your email address will not be published.