Muntii Ahaggar – locul de unde a venit inspiratia pentru povestile celor O mie si una de nopti

In Sahara, cel putin atunci cand soarele se afla sus pe cer, nu exista o linie a orizontului, ci numai o ceata laptoasa ale carei margini ar putea fi la fel de bine aproape sau departe in zare. Calatorind spre sud insa, din oaza In Salah spre centrul marelui desert, devii treptat constient de o vaga intensificare a opacitatii, o innegurare ce se intinde pana departe de jur-imprejur.

Incetul cu incetul, aceasta opacizare se transforma in inalta si aproape interminabila masa de stanca ce formeaza ultimul bastion al masivului Ahaggar din Algeria. Uimitor chiar si intre numeroasele privelisti exceptionale ale Africii, Ahaggar care este o insula uriasa, cam de marimea Frantei, pierduta in oceanul de nisip saharian. Marginit pe trei laturi de stanci amenintatoare, spre vest masivul se pierde treptat in Tanezrouft, Tramanul Insetat in care, odinioara, calatorul pierdut de caravana sa nu si-ar fi dorit decat sa moara mai repede.

Desi este considerat un lant muntos, Ahaggar – numit si Hoggar – este un podis granitic inalt. In inima sa, in regiunea Atakor, rauri de lava au acoperit granitul cu o patura de 180 m de bazalt crapat si aspru ca o enorma bucata de zgura.

Din mijlocul sau se inalta pana la 3000 m un fantastic ansamblu de turnuri, pinteni si lespezi formate din fonolit, o alta roca vulcanica. Racindu-se, aceasta s-a spart in forme lungi, prismatice, asemanatoare tevilor unei orgi, desi unele seamana mai degraba cu niste imense manunchiuri de sparanghel, asezate in picioare. Intr-o zona de aproximativ 777 km patrati din Atakor exista peste 300 de astfel de monoliti ce confera forme neasteptate unui peisaj oricum bizar. Tuaregii, populatie nomada ce traieste in Ahaggar de cel putin 2000 de ani, au numit acest loc Assekrem, “capatul lumii”.

Intre munti vegetatia lipseste complet, iar in intreg masivul Ahaggar flora este slab reprezentata. Ploile sunt sporadice si scurte, dar ici si colo, in canioane abrupte se impiedica evaporarea, apa se aduna in oaze ce intretin cateva plante si ofera racoare. Desi foarte putine, oazele au o importanta extrema pentru tuaregi si pentru turmele lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published.